Zilele lui Oreste - Vitalie Ciobanu

Proza lui Vitalie Ciobanu reunește o serie de personaje memorabile, in jurul cărora se construiesc imagini alternative ale unor realități istorice diverse: fost profesor de estetică, Oreste e un fel de tribun improvizat ale cărui discursuri revoltate, indreptate impotriva politicii și lumii strambe de azi, magnetizează și intrigă in același timp; Radu Baltazar e un scriitor respins de editorul său, care nimerește intr-o neașteptată conjunctură, alături de un șofer de taxi membru al unui serviciu de informații, sau, cum se recomandă chiar el, „colecționar de secrete“; Justin, un tanăr dispărut misterios printr-un fel de falie temporală, cu prilejul unui festival din Ger­mania. Fie că sunt bine ancorate in lumea din jur sau se desprind de aceasta, virand intr-un fantastic difuz, textele conturează microuniversuri de sine stătătoare.„Răscolind in sertarele in care-mi depozitam vechile incercări literare, in iatacul din casa părinților mei de la țară, am găsit cateva pagini care se voiseră o nuvelă, dar nu depășiseră faza unui exercițiu de scriitură, a unei schițe intitulate Globul de cristal… Schița despre care uitasem cu desăvarșire avea așa un aer de premoniție naivă, incer­ca să pună in scenă o dilatare a percepției, telescopică, abnormă, un turbion de impresii, amintiri reale sau induse, lecturi și filme, obsesii și anxietăți. Imi aduc aminte că abandonasem acel text, renunțasem să-l duc mai departe: șirul secvențelor era inepuizabil, nu putea avea un final sau, mai bine spus, un final pe care să-l controlez. Invins de ispită, m-am apucat să recitesc paginile bătute la mașină, simțind cum mă cuprinde vertijul ce se isca din simpla ordonare a cuvintelor in propoziții, a frazelor in imagini recognoscibile și-n aglomerări de litere inexistente inainte, create ad-hoc, din spuma unor trăiri incerte, pană cand in camera in care stăteam incepu să ningă…“ – VITALIE CIOBANU