Obiecte ascutite - Gillian Flyn

„Un thriller psihologic de senzatie." -- Chicago Sun TimesDupa o scurta internare la un spital de psihiatrie, jurnalista de investigatii Camille Preaker se confrunta cu o sarcina dificila: trebuie sa se intoarca in oraselul unde a copilarit pentru a investiga moartea a doua fete. Camille n-a mai vorbit de mult cu mama ei nevrotica si ipohondra si cu sora vitrega, pe care aproape ca nici n-o cunoaste: o pubera atragatoare, cu o putere ciudata asupra localnicilor. Instalata in fosta ei camera din vechea casa a familiei, Camille isi da seama ca se identifica prea mult cu victimele. Bantuita de propriii demoni, trebuie sa dezlege puzzle-ul psihologic al trecutului, daca vrea sa afle adevarul si sa supravietuiasca reintoarcerii acasa.Mi-am dat seama ca mi-era frica sa citesc ultimele treizeci de pagini, dar nu ma puteam opri. Apoi, dupa ce luminile s-au stins, povestea mi-a ramas in cap, incolacita si suierand, ca un sarpe intr-o grota. Obiecte ascutite e un roman provocator, cu un stil taios si observatii patrunzatoare. -- Stephen KingIntr-un stil narativ seducator, Gillian Flynn construieste vocea cinica si inteligenta a unei jurnaliste de investigatii, insa isi da masura talentului in portretele pe care le face figurilor feminine diabolice, barfitoare si parvenite ce populeaza oraselul de la granita statului Missouri. O explorare a unor crime intunecate si a unor minti si mai intunecate. -- Booklist „Creierul imi trecea de la o imagine la alta cu mama, si toate imaginile erau de rau augur. Soarta. Cuvantul mi se zbatea iarasi pe piele. O strafulgerare cu Joya cea slaba cu par valvoi si unghii lungi, jupuindu-i mamei pielea. Imagine cu mama, cu pilulele si potiunile ei, taindu-mi parul cu foarfeca. Viziune cu Marian, acum doar niste oase in sicriu, o funda alba de satin infasurata in jurul unor bucle uscate, ca un buchet de flori vestede. Mama, avand grija de fetitele acelea violente. Sau incercand sa aiba. Putin probabil ca Natalie si Ann sa fi indurat prea multa dadaceala. Adora ura fetitele care nu capitulau in fata mamoseniei ei atat de bizare. Ii daduse oare lui Natalie unghiile cu oja inainte s-o sugrume? Sau dupa?"DE LA AUTOAREA BESTSELLERULUI NEW YORK TIMES "FATA DISPARUTA" Fragment din roman:"Nu ma deranja ideea de a-i turna lui Richard istorii despre Wind Gap. Nu simteam vreo loialitate deosebita fata de oras. Era locul in care murise sora mea, locul in care incepusem sa ma tai. Un oras intr-atata de sufocant si de marunt, ca te impiedicai in fiecare zi de persoane pe care nu le suportai si care stiau chestii despre tine. E genul de loc care lasa urme. Desi e drept ca, la suprafata, am fost tratata extrem de bine cat am trait aici. Mama a avut grija de asta. Orasul o iubea, era ca o glazura pe tort: cea mai frumoasa si mai dulce fata pe care-o crescuse vreodata Wind Gap-ul. Parintii ei, bunicii mei, detinusera ferma de porci si jumatate dintre casele din jurul acesteia, si o pusesera pe mama sa asculte de aceleasi reguli stricte pe care le impuneau lucratorilor: fara bautura, fara fumat, fara injuraturi, prezenta obligatorie la biserica. Pot doar sa-mi imaginez cum au primit vestea cand a aparut mama, la saptesprezece ani, insarcinata. Un baiat din Kentucky, pe care-l cunoscuse intr-o tabara organizata de biserica, venise de Craciun intr-o vizita si ma lasase in burta ei. Bunicii, ca sa riposteze la burta tot mai mare a mamei mele, au dezvoltat si ei niste tumori furioase si au murit amandoi de cancer, cam la un an dupa nasterea mea. Parintii mamei aveau prieteni in Tennessee, iar fiul acestora a inceput sa-i dea tarcoale Adorei inca dinainte sa apuc eu sa trec pe mancare solida, vizitand-o aproape la fiecare sfarsit de saptamana. Nu-mi pot inchipui curtatul asta altfel decat jenant. Alan, frumos impachetat in toale, isi exprima parerile despre starea vremii. Mama, singura si ramasa de capul ei pentru prima oara in viata, avea nevoie de-o partida buna si radea la... glumele lui? Nu sunt sigura ca Alan a facut vreodata in viata lui o gluma, dar sunt sigura ca mama a gasit vreo cale sa chicoteasca alintata. Iar eu, unde eram eu in imaginea asta? Probabil in vreun ungher, tinuta deoparte de fata in casa, si Adora strecurandu-i cinci dolari in plus pentru osteneala. Mi-1 imaginez pe Alan cerand-o pe mama de nevasta si totodata pretinzand ca se uita peste umarul ei sau facandu-si de lucru cu vreo planta, orice numai ca sa evite contactul vizual. Iar mama acceptand cu gratie si turnandu-i inca o ceasca de ceai. Poate vreun sarut uscat, din varful buzelor. Nu avea importanta. Pana ce am inceput eu sa vorbesc, se si casatorisera. Nu stiu aproape nimic despre tatal meu adevarat. Numele de pe certifcatul meu de nastere e fals: Newman Kennedy, de la actorul si presedintele preferat al mamei. A refuzat sa-mi spuna numele lui real, ca sa nu ma apuc sa-l caut. Nu, trebuia sa fiu socotita copilul lui Alan. Ceea ce era cam greu, fiindca in curand avea sa vina si un copil facut cu Alan, la opt luni de la casatorie. Ea avea douazeci de ani, el treizeci si cinci si o avere de care mama nu avea nevoie, fiindca nu-i lipseau nici ei banii. Niciunul dintre ei n-a lucrat vreodata."