Tot ce este, James Salter

> Stralucitul roman al lui James Salter releva, din perspectiva personajului Philip Bowman, marile socuri si micile placeri ale vietii. Scriitorul american povesteste – si te acapareaza astfel complet – istoria unui barbat fara istorie. Viata cotidiana in misterul si singuratatea ei, redata in tuse reci ca la Edward Hopper, simpla frumusete a lucrurilor sau fragilitatea iubirilor sunt evocate de un mare stilist aflat la apogeul creatiei sale. Philip Bowman este singur in mijlocul unei lumi forfotitoare si, paradoxal, relatiile in care intra ii accentueaza singuratatea in loc sa i-o destrame. El incearca sa se adapteze si sa faca reglajele cuvenite, insa viata ii serveste surpriza dupa surpriza. Marea iubire e o iluzie, nimic altceva. Ecuatia fericirii? Prea multe necunoscute. Locul cel mai bun sub soare? O enigma fara raspuns. Ar putea fi Londra, Sevilla, Siena sau Paris, ar putea fi New York, dupa cum ar putea fi la fel de bine un locsor pe malul unui rau din America natala. Protagonistul romanului Tot ce este rataceste prin cancelariile propriei minti si, in paralel, inauntrul unei geografii personale. O geografie al carei relief are multe varfuri literare, de la Hemingway la Ezra Pound si de la Garcia Lorca la Susan Sontag.  Fragment din cartea "Tot ce este" de James Salter:"Apa care-i navali pentru prima data peste glezne nu i se paru atat de rece cum se asteptase. Pe cand avansa, apa crescu in fata lui si-i ajunse la brau. Deodata, inaintea lui se ridica un val in care plonja, un perete de apa neagra, si iesi la suprafata in fata gata sa se sparga. Se mai arunca o data, iesind acum la suprafat si mai departe. Linia valurilor crestea aici. Apa era mai adanca. Fundul disparuse, nu-l mai atingea cu picioarele. Se lupta cu panica. Se inalta si cadea odara cu hula, valurile tunandu-i in jur. Incerca sa le prinda ritmul. Hula il ridica, iar el se uita spre mal. N-o vazu pe Christine. Valurile veneau in grupuri de cate cinci sau sase, nu-si dadea seama. Trebuia sa astepte ca marea sa se calmeze, ceea ce se temea ca nu avea sa se intample. Inotand, incerca sa-si controleze respiratia. Deodata, ii sari inima din piept. Era ceva acolo, in intuneric! Era un cap de inotatoare. Christine. - Ce faci? striga el. Se ingrozi cand o vazu. Ii era si asa destul de greu. - Atingi fundul aici? zise ea. - Nu, spuse el. Stii sa te-ntorci?- Nu. - Ramai cu mine! Ai grija! Vine! Jos! Iesira la suprafata impreuna. Chipul ei era alb, temator.- Cand te ridica si da sa se sparga, inoata tare cu el, intinsa, ca un cutit. Se ridicau abrupt. - Acum! striga el. Incepura sa inoate impreuna, dar valul se sparse dincolo de ei. Apoi veni altul. Reactionara prea tarziu, se pravali sub ei. Amandoi se pierdura in valtoare, dar reaparura la timp ca sa plonjeze sub un val care tocmai se spargea. Se apropiau. - Acum! striga el din nou. Hai! Ea incerca sa alerge in apa pana la brau, dar se trezi trasa inapoi si cazu sub asaltul unui val. Reusi sa se ridice la loc si iesi impleticit din apa. El o urma. - O, Doamne! spuse ea. Se cuprinse cu bratele si ramase asa, tremurand. - Chiar a fost ceva, spuse el. - Da. Ii venea greu sa vorbeasca. Apa le acoperi brusc picioarele. Bowman o lua in brate. Ii simtea pieptul saltandu-i in ritmul respiratiei. O admira enorm."