Daca te-as gasi - Gayle Forman

    Au trecut cativa ani de cand Mia si Adam, protagonistii volumului ”Daca as ramane”, traiesc departe unul de celalalt. Carierele lor au inflorit, insa amintirea povestii de dragoste traite la numai 17 ani i-a marcat. Cand soarta ii aduce impreuna la New York pentru o singura noapte, Mia si Adam descopera din nou bucuria de a fi alaturi unul de celalalt. O poveste sfasietoare despre iubire, regasire si alegeri imposibile, intr-o continuare a unui roman care i-a incantat pe cititorii de pretutindeni.    ”Daca te-as gasi este un roman perfect! Poate chiar mai bun decat Daca as ramane. Povestea se leaga si conduce spre finalul care ofera raspunsuri la multe intrebari.“ - The Guardian     Fragment din romanul "Daca te-as gasi" de Gayle Forman:    “O apuc pe Mia de brat si o trag repede.    - Aaaau!    Se deschid usile dintre vagoane si ne mutam in fata.    - Ce faci? ma intreaba, agitandu-se in spatele meu.    N-o ascult. O trag in celalalt vagon, apoi in urmatorul, pana cand trenul incetineste si ajunge in statie; apoi, o tarasc afara pe peron, urcam scarile, cate doua trepte deodata, in timp ce o parte din mintea mea ma avertizeaza vag ca sunt prea dur, iar cealalta nu da doi bani. Odata ce am ajuns sus, pe strada, o trag dupa mine inca vreo cateva cladiri, pana cand sunt sigur ca nu ne urmareste nimeni. Apoi, ma opresc.    - Vrei sa ne omori pe amandoi!? tipa ea.    Simt cum ma trasneste un sentiment de vinovatie, dar i-l arunc inapoi.    - Dar tu? Vrei sa fiu atacat de o gloata?    Ma uit in jos si imi dau seama ca inca o tin de mana. Se uita si ea. Ii dau drumul.    - Ce gloata, Adam? ma intreaba bland.    Acum vorbeste cu mine de parca as fi nebun. La fel cum imi vorbeste Aldous cand am unul dintre atacurile mele de panica. Macar Aldous nu m-ar acuza niciodata ca imi imaginez un atac al fanilor. A vazut intamplandu-se asta de prea multe ori.    - Am fost recunoscut, mormai eu, indepartandu-ma de ea.    Mia ezita o secunda, apoi se grabeste, ca sa ma prinda din urma.    - Nu stia nimeni ca tu esti.    Ignoranta ei - luxul acelei ignorante!    - Tot vagonul stia ca sunt eu.    - Ce tot vorbesti, Adam?    - Ce tot vorbesc? Spun ca sunt fotografi care se campeaza in fata casei mele. Spun ca nu am mai fost sa imi cumpar discuri de aproape doi ani. Spun ca nu pot sa ma plimb fara sa ma simt ca o caprioara in prima zi a sezonului de vanatoare. Spun ca, de fiecare data cand racesc, in revistele de scandal se scrie ca, de fapt, am obiceiul sa prizez cocaina.”