Imperativele adolescenței — Chris Simion

? Există cărți scrise despre adolescență. Și există cărți scrise din adolescență — cu toată durerea ei nefiltrată, cu toată luciditatea ei brutală, cu tot curajul pe care îl ai doar când nu știi încă că ar trebui să-ți fie frică. Aceasta este a doua categorie.

Imperativele adolescenței reunește primele trei cărți ale lui Chris Simion — scrise între 16 și 18 ani, în perioada 1994–1996 — într-un document rar și tulburător al unei minți care refuza, de la bun început, să moțăie în confort. Dragostea nu moare, Dogmatica fericirii și Disperarea de a fi: trei titluri care, puse unul lângă altul, spun tot ce trebuie să știi despre tonul acestui volum. ?

Nu e literatură de adolescență în sensul blând al cuvântului. E filosofie trăită, nu studiată — reflecții despre iubire, suferință, moarte și sens, scrise de cineva care nu și-a propus să liniștească pe nimeni, ci dimpotrivă. Vocea este directă, uneori aspră, mereu onestă. Clișeele sunt privite cu suspiciune. Valurile sunt binevenite. ?

„Am de gând să fac gălăgie. Așa că dacă nu vă place, sunteți liberi să vă puneți vată în urechi." — Chris Simion, la 16 ani

✍️ Chris Simion este regizor de avangardă, fondatoarea Companiei de Teatru D'AYA și a Festivalului Undercloud, membră a Uniunii Scriitorilor din România și autoarea a nouă cărți — dintre care două bestselleruri. Imperativele adolescenței este locul unde totul a început: dovada că vocea sa nu s-a format în timp, ci s-a născut deja formată, la 16 ani, cu ferestre larg deschise și cu zero intenție de a le închide.

? O lectură pentru cei care au traversat adolescența cu intensitate — și pentru cei care vor să înțeleagă de unde vine un scriitor cu adevărat. ?