Martor mi-e Dumnezeu

? O comedie amară despre decădere, devotament și visuri neîmplinite

Chrysovalandis are cincizeci de ani, nicio slujbă, prea multe dileme și o viață care alunecă lent, dar sigur, în ridicol. Ar fi putut să plece cu valul – colegii l-au făcut deja –, dar a rămas fidel unui șef care-l exploata fără rușine. Acum că a fost dat afară, tot n-ar pleca de acasă. De ce? Pentru că are părinți de îngrijit, surori de suportat, și un soi de loialitate care-l împiedică să-și trăiască propria viață.

? Ar putea să se căsătorească – poate cu o englezoaică rafinată sau o franțuzoaică sofisticată –, dar în niciun caz cu o rusoaică sau, ferească Dumnezeu, o albaneză. Ar putea fi cu oricine... dacă ar mai slăbi puțin. Și dacă ar avea bani. Mult mai mulți bani.

? Viața lui e un carusel de intenții și amânări, de contradicții și renunțări. Iar când toți – prietenii, femeile, familia – îl abandonează rând pe rând, și lumea nu mai pare să aibă un loc pentru el, Chrysovalandis are o singură armă: umorul nebun și autoironia feroce.

O satiră tulburătoare despre neputință, alegeri ratate și viața de adult în toată absurditatea ei, acest roman te face să râzi – nu pentru că e totul bine, ci pentru că e imposibil să mai plângi.

? Perfect pentru cititorii care apreciază umorul negru, realismul dur și personajele care trăiesc la limita dintre tragedie și grotesc.